Marşau solemn pe stradă cu vioară, clarinet şi violoncel. De cum i-am auzit, m-am năpustit după aparatul foto. M-au surprins de-ndată, m-au salutat prieteneşte şi mi-au făcut semn să mă alătur. Vreo trei case mai încolo, pe strada Kossuth Lajos se aduceau mese, se pregătea focul pentru cazane, se tăia cozonac şi se turna vin în pahare. Începea „festivalul vecinilor buni” (aşa l-am întitulat eu).
