12/8/07

am capul vraişte, mintea nemuritoare

o roagă să scrie,
îi aminteşte asta încontinuu, o zgâlţâie,
o terorizează, o
înghesuie în ea însăşi.

eşti "fiinţă-suflet", eşti o schijă, o amintire pe care o uit în fiecare clipă
de fiecare dată când mă gândesc la tine, încep să tremur şi strâng din degete şi mă simt pierdută

în timp ce eu vorbesc cu tine, tu te faci ghem, faci giumbuşlucuri
te desfaci printre picioare ca un titirez imaterial

porţile cerului s-au închis şi pecetluit
şi dumnezeu mă va iubi şi mai vârtos

eu aşa cred

nu tună, nu fulgeră şi centrul e gol