Culmea, dar oamenii îşi mai amintesc despre război, încă mai au puterea de a perpetua amintiri cu ghimpi pentru a se tămădui de tristeţe, iar unii, pentru a se simţi eroi. De fapt, cred că tristeţea e o stare naturală, chiar convenabilă, „nesupărătoare” pentru bătrâni; şi iată că acest datum sentimental constant se intensifică, pe alocuri, cu unele ocazii, înduioşătoare şi inexplicabil emoţionante, precum este Deni Pobeda. Ziua Biruinţei, aşa este ea marcată - sub titulatura asta unii mai în vârstă vor să celebreze ziua de 9 mai.
O colectivitate nedreptăţită istoric (dar şi fără pretenţii istorice) şi-a instituit o zi, în care să-şi însuşescă o pretinsă victorie şi să-şi revendice public meritul de a fi eliberat neamul de nu ştiu ce pericol (fascist). Fără luptătorii de atunci (mă întreb, ei ştiau pentru ce luptă?)...n-ar fi năvălit peste noi istovitor şi nesperat protectoratul sovietic.
Şi oamenii se bucură, îşi strâng mâinile, se îmbrăţişează, îşi zâmbesc cu subînţelesuri, oferă flori (liliac sau garoafe) cu pioşenie unor bătrâni cu pieptul acoperit de medalii.
Iar tineretul studios recită poezii care evocă războiul în cadrul unor spectacole organizate special cu această ocazie şi adresat exclusiv acestui tip de public. Şi eu am fost declamator de versuri triste despre eroi şi mame îndoliate. 9 mai era o zi însorită şi caldă cu miros persistent de liliac în care mă îmbrăcam frumos şi îi făceam împreună cu colegii mei pe unii moşneguţi simpatici să se simtă bine. Cântând, dansând, recitând pentru ei. Întreţineam aşa o iluzie caldă a unui trecut pe care unii vor să-l uite, iar alţii fac tot posibilul sa-l perpetueze într-o formă sau alta.
O colectivitate nedreptăţită istoric (dar şi fără pretenţii istorice) şi-a instituit o zi, în care să-şi însuşescă o pretinsă victorie şi să-şi revendice public meritul de a fi eliberat neamul de nu ştiu ce pericol (fascist). Fără luptătorii de atunci (mă întreb, ei ştiau pentru ce luptă?)...n-ar fi năvălit peste noi istovitor şi nesperat protectoratul sovietic.
Şi oamenii se bucură, îşi strâng mâinile, se îmbrăţişează, îşi zâmbesc cu subînţelesuri, oferă flori (liliac sau garoafe) cu pioşenie unor bătrâni cu pieptul acoperit de medalii.
Iar tineretul studios recită poezii care evocă războiul în cadrul unor spectacole organizate special cu această ocazie şi adresat exclusiv acestui tip de public. Şi eu am fost declamator de versuri triste despre eroi şi mame îndoliate. 9 mai era o zi însorită şi caldă cu miros persistent de liliac în care mă îmbrăcam frumos şi îi făceam împreună cu colegii mei pe unii moşneguţi simpatici să se simtă bine. Cântând, dansând, recitând pentru ei. Întreţineam aşa o iluzie caldă a unui trecut pe care unii vor să-l uite, iar alţii fac tot posibilul sa-l perpetueze într-o formă sau alta.
3 comentarii:
Consider ca nu serbarea in sine este un lucru nepotrivit, ci mai curand motivul acesteia-adica cel al eliberarii unui teritoriu romanesc de... romani.
Totusi, o simpla curiozitate, cum te simteai cand recitai poezii pentru adulatorii sovietismului? Acum ai mai face-o?
nu mă preocupa pe mine atunci legitimitatea unei asemenea sărbători, mie imi plăcea să recit poezii şi să cânt cu orice ocazie, fără a problematiza prea mult aceste prilejuri festive. şi iată ce e curios, că mi-a intrat atât de mult în reflex ca de 9 mai să dăm spectacole la şcoală, că după ce am venit în românia la liceu, de 9 mai simţeam o insuficienţă, începeam să mă gândesc, că uite anul trecut pe vremea asta...:)
apropo de asta, anul ăsta la sesiunea de comunicări din cadrul facultăţii noastre, lucrarea mea de cercetare s-a axat pe aceste evenimente comemorative care se produc la noi de 9 mai, pe tenta lor paseistă şi ideologică, analizând şi câteva ritualuri. îmi pare cam măricică să o postez pe toată pe blog, dar dacă te interesează, aş putea să ţi-o trimit pe mail, just let me know.
Ma gandeam eu ca vei zice asta :-)... Eu parca nu tin minte sa fi spus poezii de 9 mai,am avut noroc (sau poate ca s-au sters automat din memorie).
As vrea, desigur, sa-mi trimiti lucrarea pe mail, mai ales ca din cate vad avem unele interese comune.
Post a Comment