Când pleci dintr-un loc în altul se întâmplă următoarele lucruri:
Stânjenit, ţinând în minte vag cine eşti şi ce vrei, aştepţi oferta întâmplării.
N. stătea micuţă dincolo de geam cu privirea lipită strâns şi eu aş fi vrut să o prind în mâini să o pun în valiză, să o iau şi să o am cu mine mereu.
Chiar aşa, dar timpul se lungea şi deja se crease o alianţă care avea să dureze două luni şi jumătate până venea iarna şi crăciunul şi un nou an şi o primă vacanţă studenţească. Mă ghemuisem lângă geam, păream suspectă, ce va fi cu mine, nu-i mare lucru, nici nu mai contează, gândurile se învălmăşeau toate, şi numai eu stăteam liniştită copleşită de acest spectacol necondiţionat.
Aveam înainte o noapte prea scurtă între ceea ce avea să urmeze şi nu aveam nici un fel de emoţie. Aşa trebuia să se întâmple, aproape nimic extraordinar în întâmplarea aceasta, când ea, my dearest thing would stay in the same place till I am gone forever, ea trebuia să-mi facă cu mâna, eu să stau înăuntru, echipată, îngrămădită, gata să plec.
De îndată ce autobusul a pornit, mi-am pus căştile şi am început să înghit bucăţi din wild world, simţeam că e pentru mine, că cineva îmi lăsa acest mesaj de rămas bun.
Te muţi dintr-un loc în altul cu tot ce ai în tine, îngrămădit şi niciodată nu vei fi întreg: un şoarece te roade pe neprins de veste şi tu te faci tot mai mic şi nu observi. Ce va fi cu tine?