Locul: Părerea mea este că zâmbim numai atunci când nu avem ce ne spune.
De când s-a ghiftuit lumea cu oameni, eu stăteam pe undeva în exces de existenţă, tu te uitai la noi, fără să ne întrebi dacă mai folosesc la ceva toate astea. Ştiu că nu poţi să te încrezi în diferite lucruri. Precum tu, dacă ai citi toate astea cu un gând sau altul, sunt sigură că nu mi l-ai putea rosti, pentru că nici tu, cu toate manevrele verbale de care eşti în stare, nu l-ai cunoaşte, nu l-ai putea deosebi de altele, l-ai lăsa acolo, puţin incomodat la locul său dacă are vreo unul şi l-ai împinge pe altul în faţă. De fiecare dată faci aşa, gândurile astea sunt victorioase. Tot timpul unul şi acelaşi gând.
Tabloul fără pervaz: Eu mi-aş da drumul subtil, fără zgomot afară din zgomot, până când cu adevărat vor uita să mă numească într-un anume fel.
Instalat, pus, premeditat, obiectul (în/cu numele) meu îmi semnala existenţa altora la fel, mult asemănătoare mie, cu acelaşi alean de a-şi acoperi locul. Ca un obiect văzător printre atâtea obiecte văzătoare şi cumsecade…
Înţeles probabil: Locurile comunică între ele, îşi spun de la distanţă întâmplările, ca doi nuci bătrâni care frunzesc o limbă numai de ei ştiută, de la orice depărtare locurile îşi anunţă călătorii.
Totul era întru orânduirea lui, era numit într-un anume fel şi nu se mira, nu putea să se mire prea mult. El a putut să primească toate acestea fără nici o reţinere, fără să se uite în jur. Nu se putea merge mai departe decât cu oferta asta încuviinţată.
Locul: În mine nu mai e nimic cert. M-am umplut cu o sumă de lucruri: străzi, copaci, cărţi, depărtări şi alte întristări până când s-a făcut întuneric, aidoma unui întuneric. S-au amestecat de-a valma şi nu se mai deosebesc unele lucruri de alte lucruri. Nu mi-aş dori să nimeresc vreodată într-o asemenea burtă teribilă.
Înţeles probabil: Vraiştele sau păsările în pădure noaptea…
Figurantul întristător: Eu dacă aş fi putut, e inutil, niciodată nu putem să putem, e prea mult pentru noi, mai bine ne-am îngriji de alte lucruri…la mulţi ani, îşi şopteau asurzitor lucrurile bine ordonate, la multe alte zile şi nopţi de felul acesta, să nu uiţi să te speli pe dinţi.
Înţeles probabil: Mănuşile, ochelarii şi zâmbetele (în loc de unghii)…