„Iar lumea mea este ochiul meu”
De atunci,
mă simt gândită
pe dinăuntru.
Fără răgaz, fără să ştiu – el ştie,
el, care a văzut totul dinainte.
Voia sa e să bat smerită din palme.
Nu mai am nimic în mine-
numai ochi şi ochi.
Vă văd prin mine, grămezi de suflete!Sunt Argus, iar somnul meu e ochiul....
Cineva îţi pândeşte Lumina prin Ciobul de Sticlă.