când somnul e rupt,
îl cârpesc şi el
se întinde smerit împreună
vom mai dura cât să ne încapem
am o ciocolată, vrei s-o împărţim?
se zgâlţâie de colo-colo are un preambul,
mâinile i se lărgesc îndeosebi
buzunarul m-aş rătăci,
dar nu mai este loc m-au copleşit
lucrurile care mă au
ca să nu mai fiu, pentru a nu a mai fi nimic
calc şi rămân stingher cu mâinile la ochi