Discurs grăbit

- Da'…ia am tănţuit, mi-o sărit papucii…da' erau vreo patru fete…da' ia haroşii! O invit pe o blondinkă, numai la televizor vezi din astea…Prietenu nu-i stâlp..oricând îl dai la o parte. Fetilor! Voi n-aţi avut jocul ista la grădiniţă? Nici „gâşte gâşte gagaga”?Am fost la discotecă…şi am dansat balet, să moară Gigi, toţi se uitau şi nu puteau să facă ca mine…catastrofă, daca Brat îi burdunos şi…dansam eu cu o femeie…o aruncam sub craci şi uitam s-o prind…se uita bărbatu-său cu un ochi la mine…Închide uşa! Te-ai născut în lift sau ce? Hai, A., vino şi mă mângâie pe cap, hai vino lângă mine, vino dar să te cuprind oleacă, să te strâng la burta mea fierbinte.
- Da' bag-o în frigider oleacă!
- Da' tu cum crezi, încap eu în frigiderul vostru? Uăi…am mâncat ieri de-a ciocolate! Tu când te-ai dus undeva, mi-ai adus vreodată cadou? Tu ai mess, A.? Apoi să-ţi dau adresa mea să mai băzărim, să ne mai spunem unul despre sufletul altuia, „pa duşa”…ai o voce aşa plăcută! Am avut eu o padrugă…era frumoasă…era dintr-un sat cu G…frumoasă fată…da' tu eşti o fată liniştită, stai acasa, la discotecă te duci? Bei? Uite aşa femeie caut! La tine e aşa părul creţ sau l-ai făcut? Tu nu te gândi că eu tot timpul aşa vorbesc, prosta eu amu am deschis vocabularul la pagina care nu trebuie…a bătut vântul şi a deschis cartea şi eu n-am ce face...Nuş, să sun acasă să-mi cer voie să mă duc că aşa vreau să mă duc! Eu tot îs pareadnicinâi! La comunişti naturi o fost tradiţionalism. Stau cu popa în altar toată noaptea, îl ajut, când mă vad babele!...eu le aud ce vorbesc, dar le dau pace…Nu-i aşa că eu îs primul om gras care vorbeşte aşa, nu? Dar oricum îs primul om care râde aşa, recunoaşte! Ci eşti di haroşaia! Naturi eşti haroşaia…prosta eu nu mă uit la tine că n-am bani! Hai da' te rog! Vino să te ţin oleacă, hai vino! Iaca aşa stai…eu peste cinci minute plec! Nu te doare stomacul? Mama mea când se enervează, o doare stomacul…Da' ştii? Eu când mă duc cu o podrugă undeva nu beau deloc, eu am respect, trebuie să am grijă de ea! Nici când eşti singur, nu trebuie să bei, dar aşa-i politica…Da' noi…vapşe nu învăţăm, la noi profesorii nu vin, şi avem note bune, numai că semestrul ista m-am lăsat pe tânjală…naturi am doi de cinci, doi de şase şi două restanţe...

Mă duc eu…am zis că stau cinci minute şi am stat mai mult…nu vrei ceai verde? Că am…pe mine iaca de-amu mă învăluie somnul…Noapte buna, fetelor!

deni pobedi

-Bună ziua, mă scuzaţi că vă deranjez…organizăm o petrecere cu ocazia Zilei Europei…bine e şi ziua şcolii...

- Da' la noi…e deni pabedi…când i-am zaridit pe fascişti! Moşu' se oferi să împărtăşească din uzanţele noastre culturale.

Băiatul care venise să ne aducă invitaţiile pentru petrecere stătea stânjenit în dreptul uşii, redus, neştiind cum să reacţioneze sau cum să dispară din peisaj. Încercă să ne dumirească:

- Ziua Europei! Pe 9 mai…nu ştiaţi?

- Ştim noi…da' la noi e altceva! Nu zic, ai noştri sărbătoresc şi ziua Europei, da' iaca comuniştii!...

tiki

tiki era acolo: faţa străvezie şi picioarele mult mai lungi decât în realitate. Mai mult decât atât, arăta bine şi o admiram. Îmi spune apoi jenată că vrea să o numesc Pepi pentru că e şi ea roşcată şi are ochii albaştri.

tiki, eu sunt de acord. Cu orice zici tu.

tiki, tu să nu mă amăgeşti că încep să ameţesc.

tiki învăţase un truc nu ştiu de pe unde: putea să se facă nevăzută. Minunat, zic eu când începusem să mă enervez deja că nu o mai găseam. Ce vrei să faci acum? Mă învârteam ca o curcă în acelaşi loc fără să văd o singură mişcare suspectă, un mic deranj al lucrurilor. Se făcea de acu spre seară şi eu mergeam cu ochii în pământ peste pod când dădură peste mine doi colegi de mână. M-au ascultat blând până când mi-am terminat discursul despre Pepi, eroina copilăriei mele, care era roşcată, avea pistrui şi ciudat că atunci nu reuşeam să-mi amintesc că avea şi un ciorap mai lung decât celălalt, apoi şi despre tiki care se convertise în ultimă instanţă în Pepi şi cum nu am mai găsit-o. La fel cum nu mi-am mai găsit nici ochelarii mei negri, care, acum scriind, îmi dau seama, mă făceau poate la fel de nevăzută ca şi pe tiki trucul ei nenorocit furat din vreun basm.

two of us

îmi întind mâinile nu mă mai ţin de nimic
pământul nu mă mai are
nu mai am loc în oala asta rotundă
ştiu, am să mă fac repede un vârcolac
care va înghiţi subit
toată respiraţia exaltată a acestei nopţi

ce simţi
tu ai văzut
ai fost acolo
ce simţi

iar lumea mea este ochiul meu

„Iar lumea mea este ochiul meu”

De atunci,

mă simt gândită

pe dinăuntru.

Fără răgaz, fără să ştiu – el ştie,

el, care a văzut totul dinainte.

Voia sa e să bat smerită din palme.

Nu mai am nimic în mine-

numai ochi şi ochi.

Vă văd prin mine, grămezi de suflete!Sunt Argus, iar somnul meu e ochiul....

Cineva îţi pândeşte Lumina prin Ciobul de Sticlă.

cu mâinile la ochi

când somnul e rupt,
îl cârpesc şi el
se întinde smerit împreună
vom mai dura cât să ne încapem
am o ciocolată, vrei s-o împărţim?
se zgâlţâie de colo-colo are un preambul,
mâinile i se lărgesc îndeosebi
buzunarul m-aş rătăci,
dar nu mai este loc m-au copleşit
lucrurile care mă au
ca să nu mai fiu, pentru a nu a mai fi nimic
calc şi rămân stingher cu mâinile la ochi

poti

Aş putea să fiu
Un ou învelit cu piele înfipt perfect
în păăăărul mult
ras
grămădit în faţă…

Aş putea lua cu mâna toată această claie caldă care
îmi stă pe creier
şi mă leagănă
Dă cu buzduganul! Bate toba bine!
Şi ochii se clatină în scorbură
Aş putea să stau aici până când
toate baloanele se vor fi spart
şi din ele se va împrăştia hlizit
tot ce ştiu despre tine.