delirium tremens

Primul semnal sunt alarmele la maşini care ţiuie ca din gură de şarpe. Şi atunci începe. Pământul stă să fugă de sub picioare. Lucrurile din jur tremură, zgâlţâite parcă de vreo forţă nevăzută. Stăm faţă în faţă şi numărăm secundele cu un calm forţat. Nu poate să ţină mult, n-o să ne aruncăm de la etajul 3, tavanul nu se va prăbuşi, lampa nu o să cadă. O să ne zguduim un timp ca într-un zbor cu turbulenţe, dar o să fim tot aici, cu toate cele în jurul nostru. Aşa cum eram cu un minut în urmă. O să treacă. N-o să murim acuma, nu.