Îmi tot rog prietenii la intervale să-mi zică ce-au mai ascultat, ce descoperiri în muzică au mai făcut, cu ce s-au încântat atât de tare încât au simţit nevoia să dea mai departe, să multiplice acea stare de bine în alţii, să ne contaminăm benevol şi complice. Am dosare separate pentru fiecare cu numele fiecăruia drept titlu. Şi aşa se face că, ori de câte ori mi-e dor când de unul când de alta, copiez dosarul cu muzichii în playlist-ul din winamp şi pentru un timp recapitulez întâmplările noastre împreună şi tot ce ne leagă într-un fel sau altul.

Cu unii nu mai ţin legătura din varii (ne)motive, dar muzica pe care el-ea a consimţit s-o împartă cu mine a rămas. Şi e ca şi cum am fi schimbat câteva mesaje în care ne spunem că suntem bine şi că ne e dor.