6/22/09

uneori se confundă cu viaţa

L-am zărit la Bookfest pe domnul r.r. în mijlocul unei mulţimi. I-am zâmbit larg şi el mi-a făcut semn să mă apropii. Mi-am făcut drum până la el şi când am ajuns, mi-a zis să-l aştept că vrea să-mi spună ceva. M-am întrebat de ce nu in that very moment, dar mi-am dat seama de ce stătea acolo. O asculta cu ochi moi de gelatină pe soţia lui de o viaţă care făcea prezentarea unei cărţi cu aceeaşi mimică cu care vorbeşte despre toate lucrurile. Dar el o asculta cu o atitudine reverenţioasă, solemnă, clipind la fiecare cuvânt. Într-un minut prezentarea a luat sfârşit şi de abia atunci domul r.r. a putut să-mi dea atenţie.
Eu chiar am crezut că iubirea durează 3 ani, poate vreo 5...mi-am însuşit şi somehow aknowledged etapele unui sentiment: cristalizare, saturaţie, decristalizare şi mi se pare firesc să fie aşa. Nu cred în durabil, propovăduiesc variaţia. Şi totuşi, ăştia doi, respectabilii, au scos-o în capăt continuînd frumos să se preţuiască unul pe celălalt. Excepţia asta o s-o am în minte atunci când o să mă îndrăgostesc data viitoare.