De mult timp aştept un semn. Mi-l închipui abrupt, fulgerător, verde, cu reflexe luminoase. Când mă gândesc că, uite, l-am primit, nu mai e. Da, e bine aşa, cu toate se întâmplă la fel, lucrurile trebuie să moară atunci când îşi trăiesc culminaţia, când simt în ele o împlinire, o lumină care le face să fie gata, făptuite, bune de uitat.