Îmi întind mâinile pe bancă, ţip strident fac giumbuşlucuri, domnul profesor mă întreabă dacă am terminat de scris, sunt prima, iar aşa locul meu din bancă se lărgeşte considerabil, iar picioarele mele bălăbăninde ating linia transcendentului iar de scris e inutil să vă spun că mi s-a terminat mina în pix, chit că mi-a trimis în plic alta, mi se umflă degetele ca nişte linii îngroşate de soare şi nici limba română nu e atât de generoasă pe cât vreau eu, ca să înţelegeţi tot şi ca să nu mint prea mult, colegi şi slujbaşi cucernici din băncile universului la puterea treizeci şi şase la pătrat.