A avea ceva în faţă. Un zid, cum spuneai, la care să te holbezi ca un smintit, un netimp infinit, fără scop, fără motiv, fără rost. Să n-ai nici un fel de tâlc în stările tale repetate şi stătătoare. Contemplarea impasului, non-situaţiei, non-aflării tale. Zid, opreliştea aproape agreată. Solidificare perversă şi domoală. Absolutism malefic.