Wednesday, December 17, 2008

baftă, milă şi pomană

Îl coc cam demultişor. Am conspirat cu metodă şi am încropit o mostră de discurs marca ştiţi voi cine. Aviz fcrpiştilor. Variantă provizorie şi completabilă.

Ţurţuraşilor, încep să mă enervez. Dacă veţi persista în erezia de a citi doar pentru seminarii, îmi permit să vă prevăd un viitor crâncen şi sângeros.
Şi am serioase dubii că înţelegeţi la prelegeri, având în vedere că ce e în urmă e o nebuloasă totală.

Dragilor, vă citesc o fericire nebună în priviri şi un extaz aproape mistic.
Oricât de coroziv aş fi în remarcile mele, ţineţi minte că în meseria asta greşeşti o singură dată, a doua oară nu mai apuci.

Ia...fericiţi-mă cu un răspuns!
...(odată lansată interogaţia, după ritualicele momente de jenă şi tăcere semnificativă se insinuează câteva încercări de răspuns)
Cotcodac! Am mai făcut un ou. Duduie, gafaţi monumental! Dragă, mi-o fi milă de voi, dar de mine mi se rupe sufletul. Hai s-o luăm logic şi bătrâneşte... Mă rog, eu în nemernicia mea, am cutezat să sper că primesc un răspuns mai acătării măcar de la unul dintre sinucigaşii prezenţi (sinucigaşi sunt numiţi in bloc toţi temerarii licenţiabili ai respectivului profesor. La sugestia indirectă a dumnealui, această categorie de studenţi şi-au consacrat casta cu această titulatură, înfiinţând un yahoogrup cu acelaşi nume)
Dacă faceţi o analiză mai pricopsită, până şi situaţia cea mai păcătoasă şi apocaliptică poate fi descurcată. Numai dacă aveţi puţină minte. Dacă n-aţi semnat foaia, plângeţi, pentru că v-am anulat testul!

Dacă mă mai bruiaţi, vă dau afară şi staţi după uşă ca pisicile. Am prostul obicei să mă ţin de cuvânt. Să nu spuneţi că nu v-am făcut protecţia muncii!


...
Cursul a început de câteva minute cu uşa închisă. „Regulamentul muncii” stipulează că nimeni nu mai intră după profesor, nici măcar cu o secundă îngăduinţă după ce s-a ferecat uşa. Cu toate astea, s-a înregistrat o dată o abatere relativ tolerată. Tupeiştii cu musca pe căciulă s-au strecurat în sală într-un timp record şi făcând pe niznaiul. Le-au fost adresate următoarele:
Data viitoare aduceţi nişte apă, să-mi turnaţi la rădăcină, să nu mă ofilesc. Dacă tot sunt plantă... Data viitoare îi ridic pe ăştia în picioare să ovaţioneze...păi da! Că numai fraierii vin la timp! Ăştia şmecherii trebuie să fie în centrul atenţiei, să-i vadă toţi când intră.
Dacă aveţi de gând să veniţi la seminar şi să-mi consumaţi oxigenul şi să-mi induceţi dioxid de carbon, vă înşelaţi amarnic. Unii veniţi ca să aveţi de unde pleca. E ravisant. Si mă enervez crâncen.
Buuuuuuuuuun. Pauză. Mergeţi şi vă jucaţi prin curte 5 minute.

8 comentarii:

psihedelicul said...

:)) Tare. Cam jumătate dintre ticurile verbale nu i le ştiam.

Uite ce poate ieşi nu numai dintr-un profesor universitar, ci şi dintr-unul de liceu: http://psihedelicul.wordpress.com/2008/03/12/marinarii/ .

shumilica said...

Frumos post :) In aceeasi lungime de unde: http://www.fcrp.ro/forum/index.php/topic,392.msg3083.html#msg3083 :P

dali_tiki said...

psihedelicul, las'că le înveţi la anul pe toate la aio (nu-ţi zic ce înseamnă, o să afli la momentul potrivit:);
shumilica, am râs cu lacrimi...mi s-a făcut poftă după pamfletul tău să mai fac vreo două portrete după alte figuri celebre din fcrp. zău, cred că e un proiect de succes

dezarmant said...

mama ce dor imi era :)

Dans les yeux d'Émilie said...

de maritu' m-ar numi "turturas" parol ca as intampina puseuri repetate. distinsul oricum ma trimite intr-o stare permanenta de paroxism. ;))

tudorcojocari said...

Olguta, buna asta. Acum regret ca nu mi-am continuat si eu odiseea colectarii de citate inaripate si imbujorate de pe la ai mei, sociologi.
In alta ordine de idei, poate ar trebui sa ne punem in locul lui in situatiile respective, sa ne imaginam ce am spune/face noi insine :-).

dali_tiki said...

dans les yeux d'Emilie, cred că pentru măritul profesor, studenţii se împart în 2 categorii: în ţurţuraşi şi în sinucigaşi,aşa că n-ai scăpare, ori ţurţuraş ori sinucigaş :);
Tudor, cam asta am făcut, am elaborat un exemplu de discurs din ticuri si sintagme care nu-mi aparţin, dar punându-mă în pielea personajului meu şi vorbind la fel ca el. să mă transpun total într-o astfel de situaţie...nu prea văd de ce, şi ar fi şi mai greu să mă imaginez în postura unui asemenea "torţionar" (cu simpatie îl numesc aşa)

Dan Nicu said...

Asa profi mai zic si eu... nu te plictisesti la cursuri... la noi numai unul era asa :D in anul I... astept acum sa vad ce-mi rezerva semestrul II