O cafea în Plaza Nueva înainte de 9. Soare blând de dimineaţă. Unul din momentele acelea de bonheur pe care ai vrea să le prelungeşti cât poţi. Mesele s-au ocupat treptat şi hărmălaia aia de vociferări în toate limbile pământului începe să crească în intensitate.
Ocupaţia mea preferată în astfel de momente este să observ fauna turistică, obiceiurile care mai de care ale unor oameni expuşi din întâmplare într-un loc public. Bunăoară, englezii sau anglofonii nativi. Englezii îşi fac neapărat simţită prezenţa atunci cand sunt prin preajmă. Vorbesc tare, cu emfază, acaparând spaţiul de emisie publică, conştienţi cumva că sunt ascultaţi. Esticii, însă, abia se fac observaţi. Vorbesc în şoaptă ca acasă, ocupă loc minim şi în general au mişcări stingherite, dacă nu calculate.
Buenos dias, muy bien, si si. Fete cu flori roşii mari în păr, tânguiri gităneşti, negri plimbând standuri cu ochelari de soare printre mesele de clienţi, cârduri de fete escortând un măgar împopoţonat cu panglici colorate pe care tronează o novia ce urlă în megafon, acoperind muzica melancolică de chitară. O doamnă îşi înmoaie tacticos pâinea în cafea. Hm. La masa de alaturi, unul din cuplurile acelea la început de relaţie când cel puţin unul din ei simte nevoia să vorbească încontinuu despre absolut orice: valori, trăiri, experienţe blabla. Ea e cea care vorbeşte întruna într-o engleză uşor demonstrativă de student Erasmus, el ascultă resemnat, aprobă admirativ, încercând să pară cât de cât activ în discuţie. Peste câteva luni o să-şi amintească cu uşoară jenă despre aceste prime tatonări. Dacă vor avea ce.

O doamnă superlocvace îşi oboseşte soţul dar mai ales pe cei din grup, comentând fără oprire tot ce vede. Cuplul e din Puerto Rrrrrico. Engleză americană gălăgioasă, acaparatoare. Vorbeşte ca o moară stricată. Really. Recunosc în fiecare gest, mimică, interjecţie tipicării din filmele americane.

-What is your first name again, sweetheart? Olga? Olgita, I’d rather call you Olgita, sweetheart.

-?!

Purtarea ei expansivă îl face pe soţul ei să stea mai mult cu capul în jos, iar pe noi ceilalţi să păstrăm o tăcere politicoasă. Şi soţu-i abia de scoate o vorbă. Zice că sărbătoresc în curând 40 de ani de la căsătorie. Cum e posibil, doamne-iartă-mă, ca doi oameni atât de diferiţi să convieţuiască 40 de ani? Fără să se fi ajustat unul pe altul, fără să fi ajuns undeva pe la mijloc, în care ea e mai rezervată în mişcări şi dumnealui mai vorbăreţ, jumătate din el, jumătate din ea? 

flamboyant union (a little bit of non-sense)