În metrou m-am holbat pierdută la o femeie care se uita cu un infinit drag la bărbatul ei cu ochi tulburi, duhnind a băutură care abia se ţinea pe picioare. Care nici arătos nu era. Femeia, deşi trecută de prima tinereţe, avea trăsături frumoase şi un băieţel mic în cărucior care scâncea după atenţie cât timp mama îl privea topită pe bărbatul ei brav, deja etilizat într-o dimineaţă de sâmbătă. Dar ce ştiu eu.