Pereţii hotelului Continental din Tanger îs maiestuoşi de-a dreptul. Rătăcim aiurea din hol în hol căscând gura la mozaicurile geometrice, la lămpile frumos colorate şi la divanele moi din catifea. Zici că eşti fix în antreul palatului nu ştiu cărui sultan sau rege maur. Ne pomenim într-o sală pluricompartimentată plină de praf şi rugină în care stau îngrămădite în totală dezordine tot felul de lucruri. Vechi cât lumea. Bijuterii (cercei, inele şi lanţuri), covoare decolorate, oale, arme prăfuite, tunici roase de vreme şi molii. Tot felul de minunăţii prăfuite.
Un domn cu înfăţişare îngrijită apare de neunde: Welcome, welcome. Where are you from? Moldavia...hm. Urmează câteva secunde de nedumerire, după care domnul aprobă amabil. Nu vrea să ne indispună, se pare.
Ah, Russia!
Ex...dau eu să precizez.
Ex, ex, ex! exclamă el împăciuitor.
Zice că are grijă de magazin de mai mult de 40 de ani, iar magazinul are şi el peste 140 de ani. Iau în mâini o oglindă mică şi atât de prăfuită încât abia de-ţi distingi nasul când te uiţi în ea.
You know how much? 2 euros! Îmi vede ezitarea şi adaugă repede: But when you don't like sth even one euro is too much. Şi râde mulţumit iar.