Uşa masivă de la lift se deshide cu un clinchet şi mă văd la etajul 4 de pe Zrinyi. Holul miroase puternic a cafea, afară plouă şi lumina de dinăuntru e densă şi caldă. Şi uşa de la clasă e deschisă. N-am întârziat, adicătelea.
Dar jubilez nu din cauza asta, ci pentru că am un subit sentiment că am ajuns acasă, e cald şi bine şi începe o nouă săptămână de cursuri şi colegialitate studenţească. Mă simt ogoită, da.