Dimineţi tihnite de duminică. Clopotele de la catedrală bat în surdină, bolognesii se zgâiesc la soare şi îşi sorb fără grabă esspreso-ul. Se mai aude acordeonul şi vioara unor muzicanţi ambulanţi. Îs de-ai noştri. Şlagăre cunoscute: "Dunărea albastră", "Pe lângă plopii fără soţ", câteodată “Linu-i lin şi iarăşi lin”. Mă iţesc la geam. Mă reperează de-ndată. Răspund la salut în română.

- Hai să-ţ' cânt ceva frumos, domnişorică!

Printre altele, doi bătrâni intră în blocul de vis-a-vis. Vor fi fost la liturghie. Domnul îşi ţine de mână doamna.