În autobuz, un băieţel de vreo 5 ani îi prezenta mamei de alături în detalii tot ce vedea de la geam. La un moment dat, exclamă arătând cu degetul către cel mai recent mall al Bucureştiului.
- Aaa, magazinul nostru!
- Toate magazinele sunt ale noastre. Ei, ce să facem, oftează mama.

Ólöf Arnalds & Björk

Cât sufăr când cineva îşi pune căştile lângă mine.
Înghit apă şi mă lichiefez pentru că nu ştiu ce să-ţi spun.
Ne sunăm şi nu spunem o vorbă sau râdem înfundat.
Ai putea crede că ne spunem o mie de lucruri prin tăcere, dar nici pe departe, pentru că toate lucrurile nevorbite, toate fricile, toată furia, tot tremurul
vin abia după.
E ca un preambul în care nu se întâmplă nimic al unui text care nu a mai fost scris.
O suprafaţă pe care te zvârcoleşti psihotic până te întinzi bine-bine
Exact asta vreau să zic:
Să te desfaci
Să te expui
Să te extinzi
Vreau să ştiu cum e.

Aşa se întâmplă că trăieşti de-a îndărătelea

Regina albă: Ce n-aş da să reuşesc să-mi pară bine de ceva!

bilet

Aşadar, să ne lămurim, my lord.

Eu, pe de o parte, ţi-aş povesti fiecare lucru mărunt din ultima vreme sau ce-mi amintesc eu despre mine.

Iar tu te vei preface mirat.

Iar eu voi fi (mă voi preface) fericită.

Ce economie de sentimente vom înfăptui, dragule drag. Câtă lipsă de risipă, cât menajament. Pentru nişte abstracţiuni care ne gâdilă (deranjant).

oare?

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă zice Pablo Neruda.

-Şi te rog să nu mai ţipi la mine, da? Adică poţi să ţipi, dar nu când sunt în autobuz.

you can bye me (my morning) with a coffee

O întrerup abrupt şi o iscodesc: Ce te motivează? După ce deschizi ochii dimineaţa ce te determină să te dai jos din pat, cum te culci, cum te trezeşti, ce te ţine activă?
Îşi mută privirea în jos preţ de câteva secunde. Apoi cu ochii licărind:
- Gândul că o să-mi beau cafeaua! Numai dimineaţa îmi permit să beau cafea.

Parcă – Linia Soarelui

Parcă eram într-o zonă muntoasă şi la un moment dat ne-am apropiat de un munte care era neted ca o stâncă nu foarte înalt şi eu m-am întrebat cum oare se urcă oamenii pe muntele ăsta, că nu poţi nicidecum, luneci la vale şi tu, evident, foarte entuziamată ai zis hai să încercăm. Eu nu am apucat să-ţi spun că nu trebuie să încerci că e periculos când te-am şi văzut sus. În momentul ăsta, tu lin, e adevărat, ca şi cum ar zbura o pasăre, te-ai prăbuşit într-o prăpastie. Eu am închis ochii de teamă, dar fugeam la vale să văd ce s-a-ntâmplat cu tine şi tu erai nevătămată. Lucru de mirare, alături de tine era un om din părţile astea nordice, siberiene, arăta ca eschimoşii şi-mi zice: Nu trebuia să-ţi faci griji că eu am ştiut că nu va păţi ceva rău. De cum am văzut că a început să cadă, am urmărit poziţia soarelului şi am ştiut că va fi bine.

întreabă-l pe Gugl

-Zi-i, Guriţă! Ce e?...La română? Şi nu poţi să completezi întrebările din text? (...) Păi uită-te pe internet. Intră pe gugl. Scrie cine sunt cei mai buni prieteni ai lui Pinocchio şi vezi ce-ţi dă. Te pupă mama. Pa, pa, iubire.

Deshidratare cu Ice Tea Lemon

Autocar Salonic spre Bucureşti. Căldură mare şi suflete multe la un loc. În principal, muncitori români care se întorc acasă. Un grup de cucoane. Una dintre ele e mai dichisită şi are un aer de emancipare în ea. Vădit desenată pe faţă, părul nenatural de blond. Răsuflăm aer răcoros de noapte în timpul unui popas la un restaurant la care staţionează frecvent autocarele în drum spre România. Damele s-au instalat ciucure în jurul unei mese. Notabila blondă vociferează prima:
- You ai Ice Tea Lemon?
Chelneriţa strânge meniurile de pe masa doamnelor şi pe un ton total inexpresiv, i se adresează înapoi:
- Pe româneşte, vă rog.
După ce au rămas iar în intimitate circulară, şefa de grup explică:
- Trebuie...la deshidratare.

Locuri şi oameni

Cred că locurile înseamnă oameni. Dacă asociezi un om cu un loc, când ţi-e dor de acea persoană, după un timp te duci în locul cu pricina şi aştepţi, şi ea vine, dacă nu chiar ea, atunci cineva care seamană cu ea. Toţi oamenii care trec pe langa tine vor semăna cu ea. Şi invers, dacă ţi-e dor tare de un loc, vorbeşte cu omul care te-a făcut să îndrăgeşti locul acela.