Perora în dulcele grai moldovenesc, mult, repezit, fără pauze. Revoluţionarul căzut în dizgraţie avea un semn roşu pe frunte care îi dădea şi mai mult o alură de martir. Întreg compartimentul mustăcea, dar asta nu înseamnă că eroul nostru nu era ascultat cu atenţie:
Eu-s cel mai fericit om sărac de pe lumea asta. Pentru că voi zâmbiţi. Voi dacă zâmbiţi, apoi eu mi-am atins scopul. Trenul ăsta prinde viteză, deraiază nu ştiu cum de pe şine şi o să ajungem prea repede la Bucureşti şi n-o să apucăm să socializăm cu fiecare. Ar trebui să ne oprim prin fiecare oraş, pe la Craiova, Botoşani şi tot aşa...să luăm un pachet de mâncare şi să stăm de vorbă.
Eu-s cel mai fericit om sărac de pe lumea asta. Pentru că voi zâmbiţi. Voi dacă zâmbiţi, apoi eu mi-am atins scopul. Trenul ăsta prinde viteză, deraiază nu ştiu cum de pe şine şi o să ajungem prea repede la Bucureşti şi n-o să apucăm să socializăm cu fiecare. Ar trebui să ne oprim prin fiecare oraş, pe la Craiova, Botoşani şi tot aşa...să luăm un pachet de mâncare şi să stăm de vorbă.