mergi ţinându-te de tălpi
nervi întinşi şi unşi cu smoală
te lungeşti, eşti ca o dâră
o scară pe care mă caţăr în ombilicul cerului
să te opreşti la umbră după nu ştiu câte vămi
un om bun şi bătrân
un copac înalt
un geamantan căptuşit
un adaos mie
un cod intim secret, pe care nu l-am ştiut
mergi ţinându-te de tălpi în lumea blajinilor
în ţara oamenilor buni şi bătrâni
dormu-i-m-aş, somnule
pe calea curcubeului
pe calea laptelui
nu mă mişc din loc astăzi
eu nu sunt soare