ştiu ce trebuie să fac
sunt un copil cuminte
scriu despre aceleaşi lucruri
gâfâie şi-a pus o chestie pe cap care îi ţine părul strâns respiraţia
e greu să respiri o zi întreagă încontinuu
sunt o burtă gonflabilă eu am numai două mâini sunt aşa
ştiu
m-am băgat pe fereastră, am tropăit
sunt mare, necioplită

pentru că ceva e în neregulă
şi eu stau butoi şi nu pricep
de ce

pelerină udă

călugăre din turn,
îţi scriu să văd ce mai e prin mintea mea
a trecut mult timp
papucii s-au umplut cu apă
scrisul s-a şters
picioarele capătă extensii sub pătură
vocea asta nu e mea

şi

fata asta merge singură pe drum
simte
are un avion ruginit înauntru
oa oa oa uuuuuuuu
râde portocalie

click mi-am amintit de tine

sunt semne pe care nu le văd
abia trăiesc, ştii ce înseamnă asta
ascunde-mă în pelerina ta.

incognita amicitia

Gândeşte-te, dacă vrei că nu ştii să numeri câţi prieteni ai dacă te întinzi şi te strecori prin casele oamenilor să le citeşti cărţile să le stai sub plapumă ca un şarpe hâd şi rece să le atingi pielea ca un trăsnet frigorific să le desfaci amabil cutia de bere suc lapte că vrei să fii acolo când sfârşesc de mestecat drama suferinţa bucuria comedia on line când îşi termină de împachetat lucrurile Eşti numeros în fiecare celulă cuminte care te ţine întreg şi te îmbracă pe tine precum un ciorap un călcâi îngheţat. Să fii bucuros, îţi repet, nu eşti singur. La semnalul tău, la bunăvoinţa ta s-au culcat într-un pat universal şi aşteaptă când tu vei deschide ochii.

things that happen

Îl ascult şi sunt smerită

sunt prea personală

pot să scriu propoziţii lungi care să o închidă pe Tiki a mea şi ea să rămână aşa

să surâdă o portocală albastră două codiţe şi un năsuc ros întors pe dos.

Are o geană desprinsă soră nemişcată pe unghie

nu va zbura nici tu te vei legăna

Unde te-ai pierdut, ce te faci cu această logică eşuată

nu mai ţin minte cum arătai

ultima dată.

Sunt slab şi mă tângui cip cirip umbreluţe pe pământ ce-am rămas din ce mai sunt un căluţ cu coama în vânt. Tare-aş vrea să ştiu ceva unde e împărăţia ta. Cât îmi dai şi cât îţi cer, inima nu mi-e de fier. Du-te, du-te de mă du, hăt departe du-mă tu, vorbele-ţi ce le aud nu le ştiu şi nu le ascult. Nu mă satur să tot sap, firul lung n-are harap, n-am nici eu pe-al meu cu mine poate nu mi se cuvine.

Ea nu mai vine

o aştept să vină să-mi umple timpul să-mi povestească în felul ei enervându-se înjurând lucrurile care au afectat-o în timpul cel mai recent, oameni care i-au vorbit sau întâmplări minunate banale oribile la care ea a contribuit legându-şi părul în coadă şi suflecându-şi mânecile şi stau întinsă lipită de mine repetând minut cu minut momentul când ea va deschide furioasă uşa lumea.

Ea e plecată, prinsă în vreo întâmplare, plânge de ciudă în bancă sau e pândită de indivizi colerici.

Am băut tot laptele gâlgâie alb pe dinăuntru, înot vâscos în forme lichide, vrei să te înghiţi cu tot cu timp care nu trece.

Întâmplările mă iau sperioasă.

Te-am luat. Simt greu înăuntru, un urs tolănit fără suflare se reazemă de plămâni, mi-s palmele fierbinţi, ţin un soare în mâini, un ou fierbinte...

pantofi noi

Eu fac paşi încolo înapoi
mă rod pantofii ca nişte gâze nesuferite sunt noi
sunt nouă sunt perfectă
deşi
pantofii mă mutilează mă neîntregesc barbar
îmi port picioarele cudegetele oprite înăuntru


Sora vitregă a Cenuşăresei plânge de ciudă că are piciorul prea mare şi lat şi nu va fi măcar o dată Cenuşăreasa pe care prinţul a purtat-o pe cal până la palat

Împăratul fără urmaşi

Stătea covrigit

pe un scaun cuprinzând cu mintea sa

gânditoare

lucrurile mici care roiau în jurul scaunului pe care trona îngândurat peste măsură suveranul rămas singur.

Regatul său nu depăşea scaunul pe care domnea aparenţa sa fizică

în schimb

mintea sa atotcuprinzătoare depăşea mapamondul bineînţeles metafizicul

bineînţeles spaţiul pe care-l locuiam eu.