Asa si nu înțelege cum poate să-ți fie bine printre străini. Pentru ea, locul de bastină e sfânt, acolo trebuie să te întorci, oriunde nu te-ai preumbla, oricât nu te-ai vântura prin lume. Pentru ea Moldova e cât un glob întreg, Suhuluceniul e fix în mijloc si acolo se termină universul. Alte țări cu nume străine sunt abstractități care nu îi spun nimic, oricât nu i-as povesti si de polonezi si de englezi si de nemti. Chiar si regățenii trăiesc pe o altă planetă care s-a rupt de pământ imediat ce s-a terminat războiul si au venit rusii. Nu crede că acolo e mai bine. Dă din cap a învoială, dar nu crede.
- Banul îi la putere în ziua de azi, se mai tânguieste câteodată. Nici sarmalele nu mai sunt ca altă dată, nici posturile posturi, nici Crăciunul nu mai e Crăciun. Nici pe stil nou, nici pe stil vechi. Înainte vreme, lumea punea oala cu sarmale în cuptor si ele se coceau în voie, acum gospodinele astea noi le dau într-un clocot pe aragaz si s-a terminat. Mesteci gălusca crudă în gură. Înainte vreme, țineai post si Crăciunul era asteptat, erai dorit de o bucățică de carne. Aveai gust de ceva bunisor. Acum lumea nici nu ține post, nici nu se ține sătulă. Înainte vreme, si iernile erau ierni adevărate, cu ger năprasnic si troiene cât casa. Cu mare greu îsi făceau pârtie de la o casă la alta.
Se uită la mine cum scriu pe calculatorul meu cu măr translucid si oftează:
- Cum se mai schimbă vremurile… M. are 3 ani si stie să se folosească de tabletă. Eu terminasem tehnicumul si nu stiam să sun. Nu erau telefoane atunci. M-am dat în dos si m uitam la alții cum fac.
- Dă, Doamne, la toți sănătate si la urmă si mie. Câte zile ai de la Dumnezeu, atâtea să fie, dar să fii sănătos si în puteri, nu să te chinui ca mine, asta nu-i viață.
- Câte zile ai, îs toate ale matale, încearcă s-o aline stângaci unchiu' M.