[LiWei, 2003]
4/22/13
respir cum trebuie
Max Richter (H in New England) şi semiîntuneric. Semi jale şi semi bucurie. Aşa simt cum suflul dinăuntru mi se rarefiază, mi se lungeşte, mi se curăţă, palpită cu o graţie care mă elevează toată. Aşa simt că respir cum trebuie, că minutele se transformă in trăiri intense şi că întreg momentul ăsta nu trece degeaba.
Subscribe to:
Posts (Atom)