După ce am vorbit despre tine cu
o persoană pe care o ştiam de 1,5 minute (rememorare subită prilejuită doar de
faptul că tipul fusese voluntar în partea ta de lume), şiruri de întâmplări şi
imagini mi s-au îmbulzit deodată în minte.
Nu am ştiut să le ordonez foarte
bine. Ţi le înşir aici, total imprecis şi
anticronologic. Listă deschisă.
- “Şubele” şi vinul fiert cu felii de măr şi coji de portocală şi ceaiurile de soi şi “bucuriile” de tot felul din Lujerului;
- Borcanul cu ciorbă de fasole şi tarhon purtat din Lujerului până în Romană, pitit sub un scaun în Aquarium, apoi legănat într-o pungă de carton până în Băneasa. L-am înghiţit lacom în trei cu N. şi C. după vreo patru ore de preumblat;
- Şi vai, găleţile cu aripioare de la KFC cu genialul sos de usturoi, mâncare bună şi proastă, dar mai ales, bună,
- Ceaiurile cu lumânărele, cu Petru şi Paolo;
- Vinul roşu şi ciorba în pâine şi
ceapa iute aşezată alături în pivniţa din
- Cafeaua şi cărţile poştale din Atrium, spatele uriaş care cânta la pian sonate melancolice şi lămpi luminând cald asfaltul;
- Feliile de pizza la 2 lei devorate pe peluza din faţa catedralei din Cluj, micul dejun de pe terasa foarte selectă cu vedere spre lac, apoi când ai coborât galbenă dintr-un taxi galben într-o duminică clujeană. Etc, etc.
În fine,
- seara de dinainte, cu bagaje, ploaie măruntă, bucurii de peste Prut, Bogdan, colegi şi prof. Şi taxiul matinal alunecând pe străzile ude dintr-un Bucureşti posac, aeroportul, cafeaua foarte dulce şi eşarfele şi cartea lui Vintilă şi neliniştea de dinainte.
Măi, tu măi, îţi zâmbesc duios
din partea asta de lume.
Să nu uit, Mazel Tov.
