o roagă să scrie,
îi aminteşte asta încontinuu, o zgâlţâie,
o terorizează, o
înghesuie în ea însăşi.
eşti "fiinţă-suflet", eşti o schijă, o amintire pe care o uit în fiecare clipă
de fiecare dată când mă gândesc la tine, încep să tremur şi strâng din degete şi mă simt pierdută
în timp ce eu vorbesc cu tine, tu te faci ghem, faci giumbuşlucuri
te desfaci printre picioare ca un titirez imaterial
porţile cerului s-au închis şi pecetluit
şi dumnezeu mă va iubi şi mai vârtos
eu aşa cred
nu tună, nu fulgeră şi centrul e gol